În jurul muntilor Bucegi este trecutul omenirii. Dar nu e vorba de omenirea cea de acum 2.000 de ani, ci de cea cu mult mai de demult, demult, demult, tare mult înainte. (…) La Sfinxul din Bucegi, care este aparatorul tarii noastre, vine un suvoi puternic de energie. Când aceasta energie va slabi, cineva va patrunde sub Bucegi si va gasi înscrisurile si semnele care ne vor arata ce avem de facut în continuare. Pentru noi seva datatoare de viata vine de la Creator sub forma de energie pura. Razele calatoare ale acestor energii nu se vad cu ochiul liber, de aceea scepticii nu cred si cauta sa dezminta existenta lor. Daniel Ruzo considera Sfinxul din Bucegi reprezentant al celei mai vechi civilizatii. In 1968, dr. Ruzo a sosit în România, pentru a cerceta platoul Bucegilor, dupa ce vazuse „Sfinxul” pe o carte postala si primise mai multe lamuriri de la un coleg roman. „Am cercetat muntii din cinci continente”, scria el, „dar în Carpati am gasit monumente unice dovedind ca în aceste locuri a existat o civilizatie mareata, constituind centrul celei mai vechi civilizatii cunoscute astazi”. El a recunoscut ca sculpturile din Bucegi au legatura cu cele din Platoul Marcahuasi si cele din Egipt, în special cu Sfixul de la Gizeh. Sfinxul nostru are exact aceeasi înaltime cu cea a sfinxului egiptean de la Gizeh. Oare e o coincidenta? Privirea sa este îndreptata spre locul în care echinoxurile se deseneaza pe cer, iar conturul cel mai clar îl dobândeste în jurul datei de 21 noiembrie, când apune soarele. Daca despre sfinxul din Egipt stim ca a fost facut de mâna omului, despre al nostru specialistii romani se tem sa spuna asa ceva. Doar strainii, mereu strainii, când vin pe aici si se minuneaza de frumusetea si vraja plaiurilor noastre, au curajul sa gândeasca mai departe. Format dintr-ul bloc mare de piatra ce a capatat forma de astazi într-un timp foarte îndelungat, Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Bucegi masoara 8 metri în înaltime si 12 metri în latime. Din punct de vedere istoric si chiar mistic, Sfinxul este reprezentarea unei divinitati supreme din timpuri pelasge. Aspectul sau omenesc este asociat cu o expresie de suveranitate si putere, acest lucru fiind evidentiat prin fata proportionata, buze severe si barbia voluntara.
Chipul de om sapat în stanca priveste cu ochii larg deschisi peste tara dacilor. Are înfatisare mândra, cu caciula moale pe crestet, cu vârful îndreptat înainte. Fata îi este potrivita, proportionata, buzele ferme si barbia hotarâta. Marele Sfinx din Bucegi este simbolul României, asa cum turnul Eiffel este pecetea Frantei, ori piramidele de la Gizeh emblema Egiptului. Îl asezam cu mândrie pe carti postale ilustrate si în ghidurile turistice pentru straini, dar am uitat de mult care e rostul lui, ce cauta acolo, în Bucegi, si de ce ne vegheaza tainic de atâtea milenii.
Si eu, ca multi altii, am luat calea muntilor Bucegi cu destinatia Sfixul în ziua de 28 noiembrie 2013. De ce aceasta zi ?. Pentru ca se considera ca în aceasta zi energia captata de Sfinx este maxima. Acest lucru a fost determinat prin masuratori de câmp cu aparate de ultima generatie. Conturul cel mai clar este sincronizat cu aceasta data, lucru dovedit cu toate aparatele de fotografiat. Multi cauta sa denigreze pozitia Sfinxului ca centru energetic si plaseaza pe diferite pagini de internet lucruri neadevarate. Acestia considera ca numai aparitia vizibila a unei piramide energetice poate fi o dovada certa a puterii energetice a Sfinxului. Avem o gândire închistata în algoritmii oamenilor. Nu putem întelege alte mecanisme de desfasurare a unor evenimente în afara timpului si spatiului de care suntem priponiti. Eliberarea a venit de la Iisus care ne-a aratat calea si viata pe care trebuie sa o urmam. Am plecat din Târgoviste pe o vreme mohorâta împreuna cu doi prieteni, printre care si poetul Ion Iancu Vale, cu destinatia Sfinxul, Bucegi, parcurgând valea Ialomitei pâna la cota 1000, unde am facut primul popas de câteva minute. Acolo la cota 1000 am facut poze si am observat ca pe platoul Bucegi este senin si un soare stralucitor. Initial doream sa urcam pe platou pe drumul ce leaga cabana Cuibul Dorului de cabana Piatra Arsa, apoi pe jos sa parcurgem drumul de la cabana Piatra Arsa la Sfinxul prin Babele. Drumul fiind impracticabil în aceasta perioada am ales traseul prin Busteni, telecabina Busteni-Babele. Ajunsi la Busteni pe o vreme deosebit de capricioasa, ceata densa si temperatura scazuta, am avut sansa ca telecabina pleaca în absenta vântului. In general, eu ma las calauzit de Maica Domnului si nu-mi fac griji daca o sa ajung acolo unde mi-am propus. Am luat prima telecabina spre Babele si am plecat cu inima cât un purice. Ceata era atât de densa ca abia se vedeau brazii de sub noi, apoi au început sa apara stâncile si deodata am iesit din nori. Pluteam peste ei, ne roteam si dansam în jurul marii cruci de pe Caraiman. Apoi am zarit pamântul cu minunile lui, oaza de jepi din jurul cabanei Piatra Arsa, cabana Babele si releul de televiziune de la Costila. Soarele stralucea pe cer astfel decât îl percepem, razele reflectate de zapada te plasa intr-un imens diamant cu fetele slefuite perfect pe versantii muntilor. De la telecabina am luat direct drumul Sfinxului. Am trecut pe lânga cabana Babele, am admirat minunatele stânci ce seamana mai degraba cu niste ciuperci uriase decât cu niste babe. La nici 30 minute de mers pe jos si urcând la cota 2216 m am zarit Sfinxul. Era acolo unde îl lasasem de fiecare data, la fel de falnic si misterios. La ora care sosisem, în jur de 10 nu erau decât maxim 10 persoana, unele venind cu noi, altele venind de la cabana Babele. În jurul Sfinxului era zapada, la fel ca o parte din figura, care dadea impresia ca s-a machiat pentru sarbatoare. Am simtit ca-mi ard picioarele, cu toate ca pâna acolo îmi înghetasera. M-am apropiat si am pus palmele pe figura lui. Atunci am simtit o energie ca ma strabate prin tot corpul. In general eu sunt un receptor care capteaza energii venite din univers, o persoana care se încarca cu energii pozitive, pe care apoi le cedeaza si altora. Pe la ora 12, când s-au strâns peste 200 persoane am desfasurat în fata Sfixului un drapel tricolor, cu un soare drept emblema, de dimensiuni 12 m pe lungime pe 8 m pe latime. Dimensiunile drapelului nu au fost alese întâmplator, ele reprezentând lungimea si înaltimea Sfixului. A fost un omagiu adus Sfinxului, ce nu încalca prima porunca din biblie, deoarece nu ne închinam lui, ci recunoastem puterea Creatorului si existenta Lui prin lucrurile create si prin revelatii. El face sa ne îndreptam pasii acolo unde se simte prezenta Lui.
Noi românii, am instituit o zi în care sa ne adunam si sa sarbatorim o minune lasata de Dumnezeu pe pamânt noua celor care locuim aici lânga Bucegi, Sfinxul. Multi oameni de stiinta si nu numai vin în zona muntilor Bucegi sa cartografieze sculpturile si retelele de galerii si tuneluri subterane. Mai ales, ca toate aceste repere eterne constituie, conform demonstratiilor arhitectului peru- an Daniel Ruzo, si o „cale a aurului si a mirului”. El a si semnalat colegilor romani, orientându-se dupa sculpturile din stânci si dupa denumirile stravechi ca un tezaur nepretuit pentru omenire se ascunde în pântecele masivului Bucegi, cu vârful sau atât de sugestiv intitulat OM, cu apa sa explicit numita IA(-)L.OM.ITA! Ce ita de om s-a dezvoltat pe meleagurile noastre în timpuri despre care istoria scrisa de alte natii nici nu vor sa auda, preferând sa ignore evidentele si sa distruga dovezile?”
